Istoria Judo-ului din Rusia (partea a III-a)

Logo-ul JO Tokyo (1964)

Cand vestea ca Judo-ul va fi integrat in Jocurile Olimpice de la Tokyo a ajuns la urechile rusilor acest sport a devenit important pentru autoritatile sovietice. Specialisti sovietici in Sambo au plecat in Japonia pentru a se pregati, si au luat prin surprindere cu tehnicile lor numele de top ale Japoniei. Americanii si europenii care au mers la stagii de pregatire in Japonia (in anii 50 si la inceputul anilor 60), au avut tendinta sa respecte riguros traditionalismul japonez. Nu insa si specialistii rusi in Sambo, care nu erau familiarizati cu conceptul de centura sau grad. Centurile lor faceau parte din bluza de Sambo, si aveau culoarea bluzei respective deci nu simbolizau nimic. Existau intradevar grade – trei niveluri de Maestru in Sport – dar aceste grade aveau o importanta mai mare in ceea ce priveste veniturile incasate de sportivi. Cand erai pus in fata unui adversar, nu cunosteai nivelul lui.

Cele trei niveluri erau acordate ori celor ce aveau o serie de victorii in fata oponentiilor superiori sau dupa cum urmeaza:

Maestru in Sport categoria I: castigator al unei competitii nationale;

Maestru in Sport categoria a II-a: Campion al Uniunii Sovietice sau castigator al unui turneu major international cum ar fi campionatele europene;

Maestru in Sport categoria a III-a : Campion Mondial.

Deasemenea, luptatorii de Sambo erau obisnuiti sa salute prin strangerea mainii adversarului in stilul luptelor libere, nu prin inclinarea ceremonioasa din Judo. Astfel cand si-au facut prima aparitie la Tokio, (se zice la scoala Kodokan), probabil au reprezentat o mare surpriza pentru japonezi. Cu siguranta au fost surprize in competitiile amicale din acele vremuri, japonezii traditionalisti nestiind sa faca fata prizelor atipice si luptei la sol orientata spre tehnici articulare.

Stilul de lupta la sol rusesc reprezenta atunci o mare forta. Chiar si acum este considerat umilitor sa pierzi in Newaza – in special intr-o competitie in afara Rusiei.

Parnaoz Chikviladze (URSS) vs. George Harris (SUA)

Nu este surprinzator ca rusii s-au descurcat la Jocurile Olimpice din Tokio unde au obtinut doua medalii de bronz prin Oleg Stepanov si Ārons Bogoļubovs, ambii la categoria -68 kg*. Medalii de bronz au obtinut si Parnaoz Chikviladze si Anzor Kiknadze ambii la categoria  +80 kg**.

Dar Judo era inca un sport demonstrativ la Tokio – a fost integrat in programul principal la JO din Mexico City in 1972.

In 1973 a fost infiintata Federatia Sovietica de Judo. La acel moment s-a  constientizat importanta Judo-ului dintr-o perspectiva internationala – insa programa de antrenament sau atitudinea sovieticilor a ramasa neschimbata. Majoritatea judokanilor sovietici isi aveau originea in Sambo – si probabil acest lucru este valabil si in prezent. Profesionalismul continua sa descrie lupta si in Rusia dar si in Japonia.

La inceputul anilor 70, competitorii de top ai Japoniei au venit in Uniunea Sovietica pentru a lua parte la competitiile internationale de Sambo. Acestia erau impresionanti deoarece invingeau luptatorii de Sambo folosind Judo. A fost sugerata ideea ca din punct de vedere tehnic luptatorii de Judo erau eficienti impotriva luptatorilor de Sambo. Aceasta idee a contribuit cu siguranta la faima Judo-ului in cadrul cluburilor de Sambo din Uniunea Sovietica.

In orice caz, a devenit evident pentru luptatorii de Sambo ca oportunitatiile de avansare in cariera erau mai raspandite in Judo, fiind un sport olimpic, decat in Sambo. Castigarea unui titlu olimpic la Judo aducea mai multe venituri dar si onoare din partea vechiului regim sovietic.

Pe parcurs, Sambo si Judo au inceput sa se distanteze. Federatia Nationala de Sambo intentiona sa raspandeasca practicarea pe plan international, iar numarul de participantii in competitiile Europene si Mondiale a crescut. Dar fara un renume olimpic, Sambo-ul a inceput sa stea in umbra Judo-ului, in ciuda unor schimbari majore in regulament.

In ultimii ani Sambo si-a pierdut importanta in Rusia si fostele tari componete ale URSS, desi multi dintre noii luptatorii din Rusia si Georgia care si-au facut aparitia pe scena internationala a Judo-ului precum Sergei Kosorotov si David Khakhaleichvili au experieta in Sambo.

De cand s-a destramat Uninea Sovietica, succesul judokanilor rusi se afla intr-un oarecare declin. O parte din vina o constituie faptul ca multi luptatori buni ar fi reprezentat Uniunea Sovietica, pe cand acum reprezinta tari diferite – Georgia, Kazakhstan sau altele. Deasemenea instabilitatea economica din Rusia a facut ca fondurile sa fie mai putine.

Dar ce se echivaleaza in importanta este adoptarea asa ziselor “tehnici rusesti” de catre luptatorii din toata lumea special europenii (francezii), americanii, precum si unu sau doi japonezi. Acum judokanii rusi nu mai au de partea lor elementul surpriza al stilului neobisnuit si al procedeelor surpriza.

____________________________
*Podiumul a avut urmatoarea componenta: 1. Takehide Nakatani (JPN); 2. Eric Hänni (SUI); 3. Ārons Bogoļubovs (URS); 3. Oleg Stepanov (URS)
**Pe podium au urcat urmatorii sportivi: 1. Isao Inokuma (JPN); 2. Doug Rogers (CAN); 3. Parnaoz Chikviladze (URS); 3. Anzor Kiknadze (URS)

Traducerea: Valentin-Gabriel BADEA

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Istoria Judo-ului din Rusia (partea a III-a)”

  1. Foarte bun articolul, felicitari,cu o mica corectura, judoka din Rusia in momentul de fata sunt in crestere de forma, vezi Mansur Isaev, Kiril Denisov, Arsen Galstyan etc., in ceea ce priveste Sambo, pot spune personal ca veterani din Rusia la Judo in perioada pre si post competitionala la Judo, participa la competitiile de Sambo.

    • Toni spune:

      Din traducerea acestui articol lipseste ultima parte (in care autorul isi manifesta credinta ca Judo-ul din Rusia va reocupa locul pe care il merita-ceea ce s-a intamplat asa cum bine a precizat Claudiu). In plus nu trebuie uitat ca acest articol a fost scis in anii ’90 cand chiar se constatase un declin in sportul din Rusia.

Leave a Reply


5 + 2 =

Webdesign: Clubul Sportiv Pontica | Contact: pontica.ct[at]gmail.com | Telefon: 0769 695 545; 0722 168 484