*de Stephen M. Fabian
Conceput pentru samurai intr-o perioada dinaintea epocii Meiji din Japonia, Ju Jitsu reprezinta astazi o mica parte a societatii si culturii japoneze.
Din punct de vedere istoric, Ju Jitsu este una din multiplele arte intrebuintate si cultivate de clasa samurailor din Japonia, luptatori ai caror omniprezenta grija era insusirea unor tehnici eficiente ce trebuiau sa asigure victoria pe campul de lupta. Denumirea de Ju Jitsu s-a remarcat in epoca Tokugawa (1603-1867), iar stilul, asemeni multor elemente culturale a fost influentat de continentul asiatic, insa cu toate acestea isi pastreaza caracterul japonez.
Inaintea erei Tokugawa, samuraii erau in permanenta implicati in lupte si campanii militare. Astfel antrenamentul necesita atat tehnici de manuire a armelor cat si tehnici de proiectare (kumi – uchi, yoroi kumi – uchi). O data cu pacea instituita de epoca Tokugawa armura a inceput sa fie folosita din ce in ce mai putin. In consecinta unele scoli au adaptat procedeele la lipsa armurii. Desi tehnicile se bazau pe principiul flexibilitatii (ju), stilurile erau considerate dure. Pericolul accidentarii era mare chiar si in timpul antrenamentului, fapt ce l-a determinat pe KANO Jigoro (maestru de Ju Jitsu) sa conceapa KODOKAN JUDO, un sistem bazat pe tehnici de Ju Jitsu adaptate unui scop sportiv, prin urmare mai neprimejdioase.
In timp ce popularitatea Judo-ului a crescut in toata lumea, numarul de practicanti ce detin cunostintele scolilor din era Tokugawa scade (Hontai Yoshin Ryu este predat intregral intr-o singura sala de antrenament din Japonia). In Japonia contemporana, notiunea de Ju Jitsu este adeseori necunoscuta (am prieteni japonezi in America ce mi-au spus ca in Japonia nu se mai practica Ju Jitsu).
Principile filosofice ale stilului se regasesc si in viata cotidiana a Japoniei, in care confruntarile si disputele sunt evitate pe cat posibil. In Ju Jitsu un atac este redirectionat adesea cu ajutorul unei deplasari. In societatea japoneza, relatiile interumane armonioase sunt foarte importante, iar modalitatea de a mentine aceata armonie este controlul nivelului de aroganta.
O abordare similara apare in lumea afacerilor din Japonia, in locul sigurantei conferite de raspunsurile da/nu, japonezii ajung la un acord comun prin discutii bine planificate.
Traiectorile circulare, atat in salile de antrenament cat si in afara lor sunt exteriorizari esentiale ale principiului descris. Japonezii au un limbaj si o modalitate jignitor de directa, liniara de a solutiona probleme, ba chiar insensibila si inestetica. Asemenea descriere poate desemna miscarile liniare din Ju Jitsu, in locul celor circulare si frumoase din punct de vedere estetic.
Un alt element al artei regasit in societatea japoneza este strategia, cunoscuta sub denumirile de tatemae si honne sau omote si ura. Tatemae reprezinta materia in timp ce honne desemneaza sufletul.
Omote si ura sunt sinonime cu tatemae respectiv honne: omote reprezinta imaginea infatisata, in timp ce ura reprezinta sufletul.
In Ju Jitsu aceste concepte se aplica in moduri diferite. Odata prin secventele de kata: tehnicile incluse precum cele articulare si proiectarile sunt executate cu delicatete pentru a preveni accidentarile. Aceasta metoda s-a dovedit eficacienta prin urmare au fost aplicata frecvent.
Doua precizari trebuie facute, si anume:
1) secventele de kata ajuta la invatarea tehniciilor corect (exemplu: controlul distantei, sincronizarea, forta etc.)
2) siguranta trebuie sa ocupe primul loc in timpul antrenamentelor. A doua precizare tine de bun simt: Miscarile se fac pana la limita durerii (procedee articulare pe cot, inchietura etc.). De luat in seama ca unele procedee pot accidenta si la putere minima. Cat despre prima precizare, kata reprezinta “invelisul” artei, tatemae sau omote, tehnica propriu-zisa, care poate disloca si distruge incheieturi.
In practica elementele distructive sunt in relatie antagonica cu secventa de kata, precum este tatemae cu honne si omote cu ura. “Rezistenta dinamica” precizata anterior alcatuieste substratul artei. In aparenta (tatemae) maestrul de Ju Jitsu poate parea inofensiv, slab sau neajutorat. Dar aceasta imagine poate fi intrebuintata pentru a manevra mintea agresorului, in acest mod folosindu-se puterea launtrica (honne). Incepatorii aplica doar conceptul de tatemae, prin repetarea multipla a secventelor de kata acestia isi vor inbunatati precizia, sincronizarea, tehnicile devenind in felul acesta mai practice. Procesul invatarii este nesfarsit, cunostintele vor oferi logica si posibilitati multiple in ceea ce priveste kata.
In lucrarile privind etnogeneza japonezilor, Befu (1971) descrie doua elemente culturale esentiale: rafinamentul si discretia. Rafinamentul si subtilitatea se regasesc in cultura japoneza sub denumirea de wabi (gust discret) si sabi (eleganta simplitatii). Particularitati evidente in ceremonia servirii ceaiului (sado), aranjamente florale (ikebana) si drama (noh). Discretia, din perspectiva lui Befu, denumeste latura criptica, esenta lucrurilor prezentate in operele poetice japoneze precum tanka si haiku, specii poetice ce pun accent pe conceptul creatiei in locul expresivitatii. Cele doua elemente se regasesc in Ju Jitsu prin miscarile subtile ce controleaza oponentul.
Un alt concept ce ilustreza similitudinile filosofice dintre Ju Jitsu si societatea japoneza este kokoro, impreuna cu o serie de elemente asemanatoare. Unele se bazeaza pe shinyo – increderea acordata partenerilor de afaceri din Japonia ce se aseamana cu relatia maestru – discipol din cadrul salii de antrenament. Aceasta relatie are legatura si se bazeaza pe amae, dragostea si increderea dintre Sensei si Sempai. Cu toate acestea esenta acestui sistem ce emana incredere si dedicatie este seishin (minte, spirit – asemanator cu kokoro) care de altfel reprezinta sursa eficientei si productivitatii sale, fie ca este vorba de un cadru social sau unul specific artelor martiale.
Acestea si alte elemente comune, precum principiul de parghie prezentat inafara si inlautrul salii de antrenament, ierarhia prezenta intr-un dojo si atitudinea fata de membri si straini, denota caracterul strict japonez pe il prezinta Ju Jitsu. Cu toate acestea, practicantii de Ju Jitsu sunt mai presus de o banala oglindire a societatii. Prin exersarea continua a acestei arte in Dojo, practicantii devin mai siguri pe ei si pe tehnicile invatate. In acest fel, interactionand cu societatea japoneza, practicantii introduc concepte filosofice ce se pot adapta societatii, astfel demostrandu-si importanta in fata semenilor.
Traducerea Gabriel-Valentin BADEA