PREGĂTIREA TACTICĂ ÎN SPORT

Antrenament proiectari

Pregatirea tactica in sport

TACTIC, -Ă, tactici (D.E.X.)
1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul, organizarea, pregătirea şi ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. (Arta organizării şi conducerii acţiunilor de luptă ale trupelor).
2. Ştiinţa de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mişcări sociale sau a unui partid politic, în funcţie de împrejurările social-politice din acea perioadă şi pentru realizarea unui obiectiv fundamental.
3. Totalitatea mijloacelor întrebuinţate pentru a izbuti într-o acţiune.

Tactica se referă la spațiu, la timp și la forță aplicate la o scara redusă – la atributele de organizare ale planurilor unei echipe sau ale unui sportiv, pentru un joc sau o competitie.

Antrenamentul tactic este mijlocul prin care sportivii deprind metode și posibile căi de pregatire și de organizare ale acțiunilor ofensive și defensive, pentru a indeplini un obiectiv (adică pentru a înscrie puncte, a atinge o anumită performanță sau a obține o victorie).

Sportivii sau echipele întreprind acțiuni ofensive sau defensive într-o competiție în functie de planurile tactice stabilite anterior. Într-o competiție, sportivul face uz de toate calitățile biomotrice și deprinderile sale, funcție de conditiile practice, reale, în confruntarea cu un adversar. Baza unui plan tactic reușit, pentru orice sport, este un nivel înalt al tehnicii. Nu este gresit a afirma că tehnica este un factor care limitează acțiunile tactice sau că tactica este o funcție a tehnicii sportivului.

Sarcinile și specificitatea pregătirii tactice

În anumite sporturi, sportivii de elită au ajuns la pregătiri tehnice și fizice aproape egale. Deseori, când toate celelalte variabile sunt dezvoltate în mod egal, folosirea unei tactici raționale înclină balanța în favoarea acelui competitor. Deși pregatirea tactică de bazează din plin pe pregatirea fizică și este o funcție a tehnicii, există totuși o legatură importantă între pregatirea tactică și cea psihologică.

Maiestria tactică se bazează pe o cunoaștere teoretică profundă și pe capacitatea de a aplica tactica în funcție de particularitățile competiției. Pregătirea tactică poate include urmatoarele sarcini:
– studierea principiilor strategiei sportive
– studierea legilor și regulamentelor competițiilor din sportul sau proba respectivă
– investigarea și cunoașterea calităților tactice ale celor mai buni sportivi din sportul practicat
– cercetarea strategiei viitorilor adversari și a potențialului lor fizic și psihologic
– studierea specificului cadrului unde va avea loc viitoarea competiție
– dezvoltarea tacticilor individuale pentru competiția următoare, pe baza punctelor forte și a punctelor slabe, în lumina ultimelor două aspecte
– analiza performanțelor trecute în vederea confruntării cu viitorii adversari
– învățarea și repetarea acestui model la antrenamente, până când devine un stereotip dinamic.

Însușirea unei tactici urmează aceleași principii ca și învățarea unei deprinderi. Ea depinde de mulțimea repetărilor bazate pe un plan teoretic. Pentru că pregatirea tactică depinde de o bună tehnică și de o pregatire fizică bună, o acțiune tactică va fi precedată de o pregatire fizică și tehnică adecvată.

În principiu, pregatirea tactică urmează concepte și reguli considerate uneori generale în mai multe sporturi. Sporturile pot fi clasificate în cinci grupe pe baza asemănărilor lor tactice.

Grupa 1 – sporturi în care sportivii concurează separat, fără un contact direct. Ei urmează o ordine anume stabilită înainte de concurs (ex: schi alpin, patinaj artistic, gimnastică, sărituri în apă, patinaj viteză, haltere).
Grupa 2 – sporturi în care sportivii încep competiția în același timp, fie toți împreună, fie în grupe mici. Este posibilă o mică cooperare cu coechipierii. (ex: probele de alergări din atletism – inclusiv ștafete, schi fond, ciclism, înot).
Grupa 3 – sporturi caracterizate prin competiția directă cu adversarul. Rezultatul concursului bilateral este mijlocul determinant pentru clasificarea sportivilor. (ex:tenis, box, lupte, scrimă).
Grupa 4 – sporturi în care adversarii sunt grupați în echipe, iar sportivii au contact direct între ei în timpul jocului. (ex: baschet, fotbal, hochei, etc.).
Grupa 5 – sporturi combinate. Tactica în probele combinate include tactica fiecărui sport și planul general de participare la competiție. (ex: heptatlon și decatlon din atletism, biatlon – tir și schi fond, triatlon și pentatlon modern).

Gandirea tactică

Gandirea tactică este o componentă fundamentală în pregatirea tactică, limitată doar de cunostințele tactice și de repertoriul vast al deprinderilor. Cuprinde următoarele:
– evaluarea realistă și corectă a adversarului, cât și a propriului sportiv
– cunoașterea combinațiilor tactice ce pot fi folosite în anumite situații specifice de joc/luptă
– anticiparea și contracararea acțiunilor tactice ale adversarilor
– disimularea sau deghizarea intențiilor tactice, pentru a împiedica adversarii să descopere și să contracareze planul de atac
– coordonarea acțiunilor individuale cu tactica echipei.

Referințe bibliografice: 

T. BOMPA – ”Teoria și metodologia antrenamentului sportiv – periodizarea”, 2001

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE ANTRENORI –  ”Teoria antrenamentului sportiv” (note de curs), 2003

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


7 + = 13

Webdesign: Clubul Sportiv Pontica | Contact: pontica.ct[at]gmail.com | Telefon: 0769 695 545; 0722 168 484