Jujutsu sau Complexitatea luptei fără arme

Fuji San (domnul Fuji) – muntele Fuji

Primele referiri la formele de luptă neînarmată pot fi întâlnite în cele mai vechi izvoare istorice japoneze (Kojiki -„Povestea despre cele vechi”, 712 şi Nihon Shoki – „Cronicile Japoniei din cele mai vechi timpuri ”, 720), care relatează crearea mitologică a ţării precum şi apariţia familiei imperiale. Alte detalii pot fi găsite și în reprezentările care înfăţişează imagini cu luptători sumai no sechie (din care a derivat sumo), ca ritual al Curţilor Imperiale din Nara şi de la Kyoto, desfăşurat în scopuri religioase şi pentru a asigura o recoltă bogată.

Aceste sisteme de luptă fără arme au început să fie cunoscute sub numele de jujutsu, alături de alte denumiri folosite pentru a descrie forme de luptă asemănătoare, în timpul perioadei Muromachi (1333-1568), în conformitate cu densho-urile (documente oficiale ale școlilor marțiale) diferitelor ryu-ha (școli de arte marțiale).

 

Unele definiţii afirmă faptul că jujutsu şi artele marţiale asociate, ar fi mai degrabă sisteme de luptă neînarmată folosite pentru a înfrânge sau controla un adversar care este, de asemenea neînarmat. Metodele de bază pentru executarea atacului includ: lovituri cu pumnii (și cu celelalte arme naturale ale membrelor superioare), lovituri de picior, proiectări, fixări sau imobilizări, strangulări și procedee articulare.

De asemenea, războinicii japonezi (bushi) au dezvoltat metode eficiente de apărare, incluzând:

– preluarea sau blocarea loviturilor;

– execuția căderii în condiţii de siguranţă atunci când erau proiectaţi;

– execuția căderii ca reacție la aplicarea tehnicilor articulare pentru a neutraliza efectul atacului;

– execuția căderii pentru a crea momentul tactic de aplicare a unei contratehnici articulare;

– eliberarea din prizele adversarului;

– schimbarea sau mutarea poziţiei corpului pentru a evita sau pentru a neutraliza un atac.

Dintr-un punct de vedere mai amplu, având la bază programa de pregătire a multora dintre școlile clasice japoneze, putem afirma că aceste arte pot fi definite în două moduri:

ca metode neînarmate de a face faţă unui inamic înarmat, şi

ca metode de a folosi arme neconvenţionale pentru a învinge oponenţii, fie ei înarmaţi sau neînarmaţi.

Dintre aceste arme neconvenţionale menţionăm:

– jutte (baston metalic scurt – strămoşul bastonului extensibil modern),

– tanto (cuţit),

– kakushi buki (”arme ascunse”), cum ar fi ryofundo kusari (lanţ metalic cu greutate) sau bankokuchoki (”zdrobitor de articulații”- armă actual întalnită şi sub denumirea de „box”).

Mai mult, termenul de jujutsu a fost, de asemenea, folosit uneori pentru a se referi la unele tactici pentru luptele corp-la-corp, atunci când războinicii foloseau armele ”principale” (ken sau tachi – sabie, yari – suliță, naginata – lance, bo – baston).

Aceste metode de luptă corp-la-corp s-au dovedit a fi o componentă  importantă a diferitelor școli marţiale, dezvoltându-se în vederea utilizării eficiente a acestora pe câmpul de luptă. Pot fi întâlnite:

– în perioada Jidai Sengoku (”Perioada ţarii în luptă”,1467-1568), drept katchu bujutsu sau yoroi kumiuchi (luptă corp-la-corp echipat în armură), sau

– în perioada Jidai Edo (Perioada Edo, 1600-1868), drept bujutsu suhada (luptă îmbrăcat în hainele obişnuite ale perioadei, kimono şi hakama).

Deşi aceste arte sunt cel mai frecvent menţionate sub denumirea generală de „jujutsu,” au fost folosite diferite denumiri pentru aceste tipuri de tehnici şi tactici, variind de la un ryu la altul. Astfel, nume precum:

– hade;

– hakuda;

– jujutsu, kempo în Sekiguchi-ryu, Araki-ryu și Seigo-ryu;

– koppo, kogusoku, şi koshi no mawari în Takenouchi-ryu şi Yagyu Shingan-ryu;

– kowami, kumiuchi, shubaku, tode, torite, yawara (jutsu) în Tenshin Shoden Katori Shinto-ryu, Tatsumi-ryu şi Shosho-ryu;

– yoroi kumiuchi în Yagyu Shingan-ryu,

sunt doar câteva dintre denumirile care au fost folosite de-a lungul anilor.

În unele tradiţii (ex: Takenouchi-ryu, Yagyu Shingan-ryu) mai mulţi termeni au fost folosiţi pentru a se face referire la diferite părţi ale programelor de studiu ale luptei fără armă. Fiecare dintre aceste cuvinte denotând fie sisteme cu conţinut diferit, fie sisteme cu caracteristici tehnice uşor variate.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


4 + 9 =