*de Stephen M. Fabian
Conceput pentru samurai intr-o perioada dinaintea epocii Meiji din Japonia, Ju Jitsu reprezinta astazi o mica parte a societatii si culturii japoneze.
Din punct de vedere istoric, Ju Jitsu este una din multiplele arte intrebuintate si cultivate de clasa samurailor din Japonia, luptatori ai caror omniprezenta grija era insusirea unor tehnici eficiente ce trebuiau sa asigure victoria pe campul de lupta. Denumirea de Ju Jitsu s-a remarcat in epoca Tokugawa (1603-1867), iar stilul, asemeni multor elemente culturale a fost influentat de continentul asiatic, insa cu toate acestea isi pastreaza caracterul japonez.
Inaintea erei Tokugawa, samuraii erau in permanenta implicati in lupte si campanii militare. Astfel antrenamentul necesita atat tehnici de manuire a armelor cat si tehnici de proiectare (kumi – uchi, yoroi kumi – uchi). O data cu pacea instituita de epoca Tokugawa armura a inceput sa fie folosita din ce in ce mai putin. In consecinta unele scoli au adaptat procedeele la lipsa armurii. Desi tehnicile se bazau pe principiul flexibilitatii (ju), stilurile erau considerate dure. Pericolul accidentarii era mare chiar si in timpul antrenamentului, fapt ce l-a determinat pe KANO Jigoro (maestru de Ju Jitsu) sa conceapa KODOKAN JUDO, un sistem bazat pe tehnici de Ju Jitsu adaptate unui scop sportiv, prin urmare mai neprimejdioase.